#62

de V. Umbreanu

Cum se retrage marea lăsând numai
                    băltoace
Şi mâl şi stânci cu perii de alge pe
                    spinări
Precum strămoşii-n codri avertizaţi de
                    toace
Când năvăleau barbarii din fumegânde
                    zări

Cum se retrage ziua în adăpostul
                    nopţii
La cerurile limpezi rămase-n
                    amintiri
Precum speranţa lumii la şirul de
                    adopţii
Când cei ce poartă legea se retransformă-n
                    zbiri

Dar ştiu că unda-şi are din nou după
                    cădere
Urcuşul iar drumeţul poate din nou să
                    spere


Câmpia Turzii
22 aprilie 1995