#35

de V. Umbreanu

Sunt nopţi fără ca stele să ardă în
                    busolă
Când norii împresoară tăcuţi întregul
                    chip
Iar paşii calcă numai necunoscută
                    solă
Încât acuză harta de fals şi de
                    tertip

Şi hanul are lacăt şi cântă
                    cucuvele
Iar barca decuseară dinspre adânc a
                    stat
Încât în golful fricii atârnă moarte
                    vele
Şi visul se trezeşte-n coşmare
                    arestat

Abia când se aprinde o simplă
                    lumânare
Vezi că realitatea nimic de-acestea
                    n-are


Câmpia Turzii
3 ianuarie 1995