#38

de V. Umbreanu

Deşi e cald afară închizi uşa la
                    baie
Şi dai drumul la apă în ploaia de
                    culori
Să stingi pentru o vreme a trupului
                    văpaie
Care mocneşte precum în praful cosmic
                    sori

Cu braţele spirale te prinzi de
                    constelaţii
Şi părul îţi ascunde chipul în umbre
                    moi
În timp ce coapse zvelte se mai golesc de
                    saţii
Deşi-n priviri străine vor reveni
                    apoi

Chiar zeii (cum spun grecii) iubesc harul
                    femeii
Privindu-l ca şi-acuma prin orificiul
                    cheii


Câmpia Turzii
3 februarie 2014