#05

de V. Umbreanu

Adună-mi melcii care în pietre mai
                    aşteaptă
Un alt ocean de-apururi curat şi blând şi
                    cald
Sau raza din cărbunii ascunşi să fie
                    aptă
A re-nvia sub ceruri privirea de
                    smarald

Dă scrierii noi aripi ca peste munţi să
                    zboare
Şi pe ecranul clipei să te vedem cu
                    ea
Trecând realitatea-n poveşti
                    nemuritoare
Pe care liber raftul s-o poată
                    prevedea

Tot bâjbâi jos la poale-n sfărâmături de
                    rocă
Renaştere modernă postclasică
                    barocă


Câmpia Turzii
15 noiembrie 1989