#77

de V. Umbreanu

Sunt parte din privirea pe care-o uit prin
                    ea
Când oglindită-n sine eliberează
                    rime
Cu uşurinţa stelei de-a arde şi-a
                    cădea
Din graţiile legii în crunta ei
                    asprime

Şi când îi caut urma pe cerul DE
                    ATUNCI
În magnetismul rocii modificându-i
                    schema
Nu sunt destule seismologicele
                    munci
Pentru-a-i aprinde farul în noaptea cu
                    dilema

Şi-ntors spre suprafaţă se vede vechiul
                    soare
Departe încă-n timpul de era cu
                    trasoare


Câmpia Turzii
7 februarie 1987