#02

de V. Umbreanu

Te măsor cu paşi prea
                    mari
Şi repede ajung la
                    capăt
Dar mă întorc cu
                    setea
Şi cu răsturnarea
                    cuvintelor
Laolaltă cu nervii
                    arzând
De atâta
                    autoflagelare
Şi fiecare nouă
                    accepţie
Aduce o aromă de
                    smirnă
O regrupare a
                    ochilor
Ce fixează în sfincşi
                    omenescul
Te măsor cu paşii de
                    pustnic


Câmpia Turzii
16 ianuarie 1968