#050

de V. Umbreanu

Au fost petreceri cu alte
                    spătare
Decât zâmbetul meu cinic şi
                    ros
Cu pereţi pipăind lacomi
                    lumina
Ca un nasture în mâinile
                    febrei

Şi infinitul până atuncea
                    candid
Se lega cu eşarfă de
                    limite
Şi stelele îl frigeau ca să
                râdă
Răsturnând tot ce-a fost în
                    revers

Cum destram păienjenişul
                zăbavei


Câmpia Turzii
3 februarie 1965