2. Prima zi #5

de V. Umbreanu

Să te tot uiţi înapoi şi să nu fie nimeni
Să nu crezi
Să te convingi şi să nu crezi
Să nu poţi crede
Acesta e miracolul singurătăţii
Să aştepţi atâta vreme pentru îndoială
Dar pomii închideau porţile satului şi cărarea cicatriza rana
Arome de piele catifelată de bulgări uscaţi
lângă cicoare
Nuci de cocos spărgând oglinda amiezii
Şi ţărcile acestea tot fugind şi ducând vestea
Viile păzite de vulpi