#01

de V. Umbreanu

Uneori pare o stâncă ursuză şi
                    mată
Cu ceaţa planând în jur peste muchii şi
                    văi
Sau ca o grădină în floare
                    înmiresmată
Când sorii o scaldă lucind în calde
                    văpăi

Uneori pare o mare cu valsuri şi
                    valuri
Cu spuma plutind din zori către plaje cu
                    paşi
Sau o cetate din vremuri sfidând prin
                    portaluri
Timpul ce-o soarbe avid prin doi ochi
                    uriaşi

Oricum ai nota-o pe portativ sau pe
                    grafic
Universu-i pulsează din adânc
                    holografic


Câmpia Turzii
22 noiembrie 2009