#02

de V. Umbreanu

Ţăşnesc precum din ţeavă cu gurile
                    multiple
Trasoarele în noaptea eternului
                    duşman
Şi plasa le adună cu ochiurile
                    triple
În forma sonetinei fără să lase
                    şpan

Şi ca arbitri ochii aleg din
                    înţelesuri
Pe CEL care din spectru s-a remarcat
                    atunci
Cu munţi cu creste albe ori roditoare
                    şesuri
Ori râuri dedublate de înverzite
                    lunci

Şi dacă-n urmă vine un critic să-i ia
                    tropul
Constată că-n rotirea-i precum
                    caleidoscopul


Câmpia Turzii
26 decembrie 1998