#29

de V. Umbreanu

În larg deşi te-atrage neutrul lui
                    te-mbată
Căci să înoţi e totul şi luptă şi
                    plăceri
Şi tainicul pericol şi vraja
                    conturbată
Şi preţul la speranţă pe care tot i-l
                    ceri

În larg te-atrage ţărmul să-i cauţi sub
                    picioare
Mareea siguranţei născute din
                    părinţi
Deşi monotonia-i de andezit te
                    doare
Şi-n neputinţa clipei o ierţi scrâşnind din
                    dinţi

Şi-atunci te iau în braţe ca-n vremurile
                    bune
Rămase-n amintire strat tandru de
                    cărbune


Staţiunea Saturn
2 august 1988