#29

de V. Umbreanu

Privesc din nou portretul cum ia altă
                    turnură
Cu umbre în lumină cu ceaţă peste
                    clar
Cu fruntea încordată şi rictusul la
                    gură
Cu tonuri de aramă pe fondul
                    aurar

Privesc din nou portretul cum se adună-n
                    sine
În goluri de-ntuneric şi-n nişe de
                    tăceri
Pe unde calcă paşii în transă lumi
                    străine
Spre un prezent al clipei în care iar să
                    speri

Aşa ca abţibildul pe care-l rad
                    cu-ncetul
Într-o aceeaşi transă privesc din nou
                    portretul


Câmpia Turzii
23 decembrie 2011