#02

de V. Umbreanu


Moş Crăciun când îşi
                    strecoară
Darurile pe sub
                    brazi
Şi le-aştepţi ca prima
                    oară
Timpul îl opreşti la
                    AZI

Şi pe luciul lui
                    eteric
Nu mai simţi dorul de
                    pâine
Nici prezentul alb şi
                    sferic
Când îl spumegă pe
                    MÂINE

Doar târziu de tot
                    te-ntoarce
Zvonul unei
                    mângâieri
Când se-nduplecă şi
                    toarce
Pe toţi Moşii într-un
                    IERI


Câmpia Turzii
24 decembrie 1980
« »