#57

de V. Umbreanu

"N-o să mai am niciodată
ochii mei !"


Privirea ca de rază care străpunge
                        spaţii
Şi stelele din cale-s atinse cu
                    alint
Privirea când din umbră serbează
                    luminaţii
Celor care aşteaptă pornirea unui
                    sprint

Privirea adâncită în propria
                    sinteză
Cu umbre dintr-o briză a nopţii cu
                    poveşti
Privirea dând ocolul trăirii în
                    asceză
Când prevesteşte soarta reziduul din
                    ceşti

Aşa scrutează timpul gravat pe
                    firmament
Când criza îşi ascute tăişul prin
                    prezent
        

Câmpia Turzii
4 iunie 2013