#069

de V. Umbreanu

De fiecare dată mă nasc de mă
                    priveşti
Cu ochii-aceia tandri şi blânzi şi
                    euforici
Şi curioşi DIN FIRE la cosmicele
                    veşti
Cu care anii simpli îi încărcăm
                    istorici

De fiecare dată după ce-ţi dau
                    ocol
De-atâta gravă forţă ce-o izvorăşti
                    senină
Mă umpli cu miracol în fiecare
                    gol
Şi muchia cea mai dură o şlefuieşti în
                    fină

Doar despărţirii-i creşte de fiecare
                    dată
Prăpastia tăcerii sub clipa
                    suspendată


Câmpia Turzii
7 septembrie 1986