#51

de V. Umbreanu

Nicicând nu voi mai da atâtea
                    serenade
Când notele-adunate în aşteptare
                    fierb
Tot ce înseamnă timpul şi din mulţime
                    scade
Chiar dacă se opune într-un efort
                    acerb

Şi vaporii-mi ridică înfierbântat
                    capacul
Cu care ţin sub lege puterea ce mi-o
                    dau
Să-naintez din margini acolo unde
                    lacul
Îşi leagănă în ceaţă TĂRÂMUL
                    MENELAU

Şi chiar dacă izbânda-mi va fi la fel de
                    mare
Nu ştiu care din lacrimi vor fi dulci sau
                    amare


Câmpia Turzii
21 ianuarie 1986