#01

de V. Umbreanu

Pare pustie lumea şi scena când
                    te-aşteaptă
Şi tremurul cortinei e spasmul unui
                    nerv
Pe care doar lumina-l compătimeşte
                    dreaptă
Când simte fiind critic că pot să nu-l
                    conserv

Şi-n cronica aceasta semnalul ce-l
                    declanşă
Când trage firul firav istoriei un
                    sens
E totuşi o izbândă cu oarecare
                    şansă
De-a întruni în mine răbdare şi
                    consens

Şi-n timp ce sala-ntreagă te va chema la
                    ea
În umbra întâmplării încă voi
                    aştepta


Câmpia Turzii
3/4 decembrie 1984