#04

de V. Umbreanu

Nu te-a mai văzut nimeni de-o vreme
Parc-ai fi intrat în pământ
În pământul răscolit de civilizaţii
Al Dobrogei galbene
Şi-albastre
Parcă te-au ascuns valurile
În hrube subacvatice
Cu crabii împreună
Şi priveşti de-acolo
Frumuseţile mării ascunse în adânc
De legile naturale
Care te-au plictisit când ţi le-am amintit
Odată
Parcă spuma brodându-şi forme
Te-a învelit în invizibil
Să nu te mai observi
Nu
Nu te poţi plânge nimănui
Rămâi cu regretele tale
Să-ţi fie singurele distracţii
Nu lua ca blestem
Cuvintele mele
Sunt om şi eu
Dar meriţi pedeapsa
Până te căieşti


Costineşti
8 septembrie 1961