#86

de V. Umbreanu

Mai bine să fim liberi ca părţi într-un
                    întreg
Cu senzorul busolei mereu arătând
                    nordul
Ca timpul ce-l adaugi de timpul meu să-l
                    leg
Şi-n rezonanţa stării să domine
                    acordul

Decât constrânşi de reguli în trai
                    stereotip
Cu acul prea sensibil înnebunind
                    cadranul
Când visurile toate se-nlănţuie pe
                    chip
Cu firele slăbite când le destramă
                    anul

Ce clar se vede spaţiul în orice
                    adâncime
De când îi eşti fascicul de raze şi de
                    rime


Câmpia Turzii
3 august 1986