#01

de V. Umbreanu

S-a risipit tot praful şi de pe cerul
                    clar
Coboară lin o navă ce-a stat în
                    carantină
Pe spirele orbitei în timpul
                    arhivar
Cu platoşa intactă ÎN ZBORUL DE
                    RUTINĂ

Şi flăcările roşii în care se
                    înscriu
Atâtea generaţii de-a căuta un
                    rol tă
Cerii dau aură şi cuvintelor când
                    scriu
Despre împlinirea unui soare nou pe
                    boltă

Şi stau lângă fiorii toţi revărsaţi din
                    teci
Fără să creadă paşii că-s noile
                    poteci


Câmpia Turzii
13 februarie 1986