#105

de V. Umbreanu

Atât ţi-a fost refugiul fără veşmântul
                    scuzei
Când frigul DE AFARĂ te fugărea din
                    nud
Şi corul răutăţii cu vocile
                    acuzei
Lovea mai greu speranţa ca stânca din
                    talmud

Doar se-auzea DE-AFARĂ cum modelezi cu
                    scule
Acelaşi lut de ere din care eşti
                    făcut
Deşi în aparenţă atât de
                    minuscule
Cu limba doar maternă sigur au
                    concrescut

De-acum te bată vântul şi ploile
                    acide
Căci buncărul retortei spre lumi se
                    redeschide


Câmpia Turzii
14 octombrie 1994