#58
de V. Umbreanu
La baza unei petale de
aur
Sub melancolia solidă a
frunţii
O coardă ruptă tânguie
creţe
Şi redescoperirea capătă
clar
Poţi răsturna treptele
ordinii
În roitul liber de foc şi
praguri
Dar gongul pătrunde
mereu
Până negaţia împotrivirii
roză
Unde tremurul viu
pulsator
Aşteaptă orb între dinţii
vidului
Câmpia Turzii
2 octombrie 1966