#17

de V. Umbreanu

Râul Oglio (2)


Cum se trasformă-n spumă pe la cascadă
                    stropii
Şi curge-n şiruri drepte ca panglici şi ca
                    sfori
Iar apa prea curată nu lasă să
                    te-apropii
Să vezi peştii cu palma din ochi să îi
                    măsori

Dar după stînci de calcar care apleacă
                    malul
Descoperi cum înoată-n ocoluri calmi
                    vicleni
Păzind cu vigilentă răbdare
                    arealul
De cei care migrează familia de
                    cleni

Minute-n şir la umbră cu mierle care
                    cântă
Particip la concertul care mereu
                    mă-ncântă



Soncino,
Râul Oglio,
21 iunie 2011


###


Il fiume Oglio (2)


Come si trasformano in schiuma le gocce
                    alla cascata
E scorre in righe dritte come nastri e
                    corde
E l’acqua troppo limpida non lascia
                    avvicinarsi
Per vedere i pesci e misurargli con gli
                    occhi

Ma da dietro le rocce di calcaro che
                    piegano la riva
Gli scopri come nuotano calmi e furbi
                    girando
Curando con vigile pazienza il
                    territorio
Dai passanti la famiglia di
                    luci

All’ombra per lunghi minuti con i merli
                    che cantano
Partecipo al concerto che sempre mi
                    incanta


Soncino,
Fiume Oglio,
21 giugno 2011