#02
de V. Umbreanu
Închid timpul la poartă închid timpul la
uşă
La craniul cu crevase în prag de
neuroni
Dar se preface-n clovnul cu scena
jucăuşă
Depozitând regine în trupa de
pioni
Închid timpul în sorii ce-l fierb cu
hidrogenul
În norii din dispersii când tind mereu spre
vid
În şanse din declicuri când sexu-i schimbă
genul
Şi firul către lege rămâne
invalid
Abia atunci pătrunde pelicula cu
falii
Încoronându-şi anii PE TOŢI ca
triumfalii
Câmpia Turzii
3 ianuarie 2007