#02

de V. Umbreanu


Închid timpul la poartă închid timpul la
                    uşă
La craniul cu crevase în prag de
                    neuroni
Dar se preface-n clovnul cu scena
                    jucăuşă
Depozitând regine în trupa de
                    pioni

Închid timpul în sorii ce-l fierb cu
                    hidrogenul
În norii din dispersii când tind mereu spre
                    vid
În şanse din declicuri când sexu-i schimbă
                    genul
Şi firul către lege rămâne
                    invalid

Abia atunci pătrunde pelicula cu
                    falii
Încoronându-şi anii PE TOŢI ca
                    triumfalii


Câmpia Turzii
3 ianuarie 2007
« »