#01

de V. Umbreanu

Lama Anagarika Govinda,
Calea norilor albi, pag.7-11


Când se încarcă norul cu darnica
                    povară
Deasupra mării vaste ce nu cunoaşte
                    timp
Induce unde-o lasă îndestulată
                    vară
Şi pentru ca lăuntric eliberat
                    răstimp

Apoi urcând pe pante cu stânci tot mai
                    golaşe
Lăsând păduri în urmă şi depăşind
                    gheţari
Cerne prin sita-i albă particulele
                    laşe
De cele care-n piscuri ajunse-s tot mai
                    tari

Acolo-n libertate deplină şi
                    tăcută
Le-nvaţă existenţa cum n-are nici o
                    cută


Câmpia Turzii
28 aprilie 2008