#35

de V. Umbreanu

Cum peştera prelinge pe boltă ca o
                    glandă
Hormonul ploii searbăd dar dulce în
                    răstimp
Aşa ascunde soarta-ntr-o modică
                    ghirlandă
Pedeapsa ce-o transmite veninul unui
                    ghimp

Cum îşi adună lava în tainice
                    unghere
Cutiile pandorei cu ochii
                    nestemaţi
Aşa dă flori speranţei o
                    unică-nviere
Când lumea îşi acuză anii trăirii
                    maţi

Cum îmi transpune limba cuvintele pe
                    filă
Aşa refac trecutul fosilă cu
                    fosilă


Câmpia Turzii
1 noiembrie 1995