#040

de V. Umbreanu

Mi s-a spus S-O
                    SUPORŢI
Până îţi cunoaşte
                    limba
Şi ţi-o despică în
                    două
ÎN NUMELE TATĂLUI ŞI AL
                    FIULUI
Dar şi-a înfăşurat
                    iedera
Până în dreptul
                    inimii
Şi a încetat să mai
                    bată
Şi iedera s-a tot
                    înălţat
Până s-au clătinat
                    umerii
Şi-au încetat de-a mai fi
                    umeri
Şi veneau păsările
                    să
Caute loc bun de
                    cuiburi
Şi l-au găsit în
                    orbite
Şi-au făcut două
                    ouă
Pe care le-au clocit pe
                    rând
Până au ieşit
                    puii
Şi-atunci iedera ajunse LA
                    CAP
Zicându-şi
                    stăpână
Fără să înţeleagă
                    CUVINTELE
Numai braţele de
                    fier
Paznice cu
                    credinţă
Au înţeles TIMPUL
                    MORT
Şi prinzându-i
                    funiile
Au smuls-o din
                    rădăcini
Chiar CÂND PUII
                    ZBURAU
De atunci ei se tot
                    învârt
Reducându-mi dublu
                    vederea


Câmpia Turzii
8 ianuarie 1976