#029

de V. Umbreanu

Pe piscul singuratic învăluit în
                    ceaţă
Cu gheţurile-i grele pe umeri
                    atârnând
Trei expediţii urcă s-ajungă-n
                        dimineaţă
La răsăritul unic AL SOARELUI DIN
                    GÂND

Cea care-a plecat prima de poale n-a trecut
                    mult
A doua prin pădure mai caută
                     cărări
Pe când pe următoarea o văd şi o
                    ascult
Cum îşi întreabă soarta pe ultimele
                    scări

Dar oricât aş dori-o s-ajungă înc-aş
                    vrea
Să fir veşnic drumul şi numai pentru
                    ea


Bucureşti
9 iulie 1985