#34

de V. Umbreanu

Să cazi o treaptă tocmai când ţi-e uşor
                    urcuşul
Cu aer de-nălţime trecută de
                    gheţari
E ca în plină vară de grindină grea
                    duşul
Ori iureşul de gloanţe-n familia de
                    ţari

Ca pâlnia ce duce cu timpul
                    implacabil
Grăunţe stele vise în dansul
                    înapoi
Fără să poţi deduce cu gândul cel mai
                    abil
Că dincolo de moarte vom învia tot
                    noi

Până atunci asupra-mi atrag lumea
                    infimă
A forţelor setoase inconştient de
                    crimă
   
 
Câmpia Turzii
15 martie 1995