#05

de V. Umbreanu

Adiţie la lumea ce-ncape-ntr-o
                    membrană
Cu fluxul ce porneşte NOU TIMP printr-un
                    transfer
Cu stadii conexate să ţină starea
                    vană
Departe de pământul cu-ngemănatu-i
                    cer

Adiţie la trunchiul ce dă ramuri
                    robuste
Acolo unde spaţiul naşte
                    dimensiuni
Şi disecând în transă maternele lor
                    cruste
Să-i dea realităţii ascunsele
                    minuni

Aici stă şi complexa şi simpla
                    rostuire
A ceea ce O PÂNZĂ SE ŢESE DOAR DIN
                    FIRE


Câmpia Turzii
31 martie 2003