#55

de V. Umbreanu

O parte se deschide spre zări
                    nemaicălcate
De paşi să lase urme priviri fără
                    stăpân
În care libertatea cu rufele
                    uscate
Adie numai iarba ce nu va face
                    fân

O alta te închide în tainice
                    cochilii
Bârloguri cazemate instincte de
                    pripas
Refuzuri ce-şi armează cu violenţă
                    cilii
Când alte existenţe te-aţin cu-acelaşi
                    pas

Baghetă fermecată ori sângeroasă
                    spadă
În lumea împărţită-ntre artă şi
                    armadă                  


Câmpia Turzii
28 februarie 1999