#39

de V. Umbreanu

Mai am încă emoţii cum trec pe străzi cu
                    carul
Pe lângă garduri rupte şi răni pe câte-un
                    zid
Pe unde toţi strămoşii au degustat
                    amarul
Când timpul de cucută i-a obligat
                    perfid

Atâta lume calcă aceleaşi
                    trotuare
Încât străin acasă mă deplasez prin
                    salt
În nişa unde forţă din rădăcini mai
                    are
Să calce tot noroiul în loc de-acest
                    asfalt

Şi astfel printre epoci ereditatea
                    gustă
Schimbările la faţă numai ca o
                    lăcustă


Câmpia Turzii
17 ianuarie 1999