#61

de V. Umbreanu

Cum se adună cuvintele sub frâna
                    nerostirii
Şi numai când o mână acţionează
                    brusc
Eliberându-i teama prin îndrăzneala
                    firii
Simt alfabetul limbii până sub cer
                    strusc

Ca pe tăblia clipei să-mi liberez
                    mişcarea
De orice-nstrăinare ce-ar face s-o
                    refac
Şi prin pădurea deasă să recunosc chiar
                    marea
La care se opreşte doar călăreţul
                    trac

Şi nimai când presimte ATUNCI că este
                    gata
Trimite arcul sorţii ne-ndurător
                    săgeata


Câmpia Turzii
30 aprilie 1985