#02

de V. Umbreanu

Iată am dezlipit de pe
                    cer
Luna şi Soarele şi stelele
                    toate
Să poţi străluci
                    efemer
Dar orbitor ÎN
                    CETATE

Acum când cobor în
                    nocturnă
Cam previzibil
                    sfârşit
Parcă sunt cenuşa din
                    urnă
Între relitate şi
                    mit

Şi jos unde susură
                    râul
Mă voi răspândi
                    evantai
Să dispară CA MARTOR
                    desfrâul
Căruia era să te
                    dai


Câmpia Turzii
27 februarie 1984