#05

de V. Umbreanu

Lumi peste care praful se-aşterne ca o mască
Deşi nici o fisură n-are cercul hotar
Dar nici nu se-ntrevede ceva să îl oprească
Ba chiar pulverizându-l să se-ntrevadă clar

Caverne sub cenzură ori bănuite carii
Seifuri pentru perle dar care au ecou
Le tot reclamă-n transa miopiei cronicarii
Când pot să le deschidă STÂND VERTICAL UN OU
Cu cât se-ndepărtează cu-atât strigă mai tare
Şi lumile-şi dorm timpul în vastele sertare


Câmpia Turzii
10 august 1996