Daltonistul Cris Virginiu
Mă numesc, datorită familiei, Crişan Vasile-Gheorghe.
La grădiniţă şi la şcolile urmate, nu m-am făcut deloc remarcat la desen.
Nu aveam nici o îndemânare naturală, nici inspiraţie ca unii colegi.
Ba chiar, nu recunoşteam culorile, deşi mă încântau.
Eram daltonist, cum am aflat pe parcurs.
Confundam roşu cu maro, galben cu verde, gri cu roz.
Macii din holdă îi vedeam ca nişte pete întunecate pe marea de verde.
Cadrele didactice mă acuzau de teribilism, doar ca să ies în evidenţă prin ceva, dacă nu prin talent.
Eu, timidul.
Deşi se spunea că este o boală din naştere, genetică.
Atunci?
În anii de liceu de la Turda, îl admiram pe colegul Pura Cornel, pentru măiestria lui în uşurinţa cu care desena plantele, pentru laboratorul de biologie.
Şi totuşi, în anul 1966, când se pregătea să se nască fiul meu, Alcor Castilian, s-a petrecut un eveniment uimitor, de neaşteptat.
Fiind profesor de biologie, geografie şi agricultură în comuna Poiana, de lângă Turda, din cauza pasiunii excesive pentru literatură, am ajuns difuzor de carte în şcoală.
Cu acte în regulă.
Întâmplător (sau nu?) mi-a căzut în mână o cutie de carton cu creioane de cărbune.
De la depozitul de cărţi al Cooperativei "Potaissa" ori dintr-o librărie.
Faptul anonim a avut urmări neaşteptate.
Dominat de febra inspiraţiei pentru a nota versuri, aforisme, teatru absurd, vise şi proză scurtă, bucăţile de cărbune au devenit unelte ale aceleiaşi inspiraţii.
Caietul cu tot felul de însemnări a început să cuprindă nişte desene realizate în câteva secunde, fiecare.
Cu totul neintenţionate sau planificate.
"Boala" a durat şi în 1967, când s-a vindecat brusc, aşa cum a şi apărut.
Abia acum, în anul 2021, m-am hotărât să le scot din anonimatul îndelungat, sub denumirea de "Erupţii din cărbune".
Dar, tot în 1966, tot ca urmare a activităţii de difuzor de carte, am făcut cunoştinţă cu colecţia de volume de artă a Editurii Meridiane.
Volumul "Viaţa lui Manet" de Henri Perruchot a făcut explozie.
Explozie în universul daltonistului anonim, ironizat, suspectat de teribilism.
Am ştiut imediat că voi picta.
Că nimic nu mă va putea opri s-o realizez.
Ca orice, de altfel, ce fac în viaţa de toate zilele.
În orăşelul nostru, Câmpia Turzii, exista în cadrul activităţilor Clubului Muncitoresc un cerc de pictură, condus de muncitorul Popa Ioan, Nelu, simplificat.
De la dânsul am luat primele indicaţii pentru prepararea materialelor: cartoane, pânze, pensule, cuţite, culori, ulei de in, alb de zinc.
La cercul de pictură am participat extrem de rar, pentru că acolo totul era organizat cu meticulozitate.
Ori daltonistul amator de pictură nu suporta organizarea şi planificarea pictării tablourilor.
Inspiraţia în a picta apărea pe neaşteptate, în primul rând prin apariţia modelelor sau tematicilor.
Febra realizării unui tablou mă obliga să-l termin cât mai repede.
Atât cât dura starea de contopire a celui ce pictează cu ceea ce pictează.
Dacă la început am folosit pensula ori cuţitul, acestea au fost înlocuite cu degetele.
Ori degetele, în febra momentului, nu mai erau şterse cu bucata de pânză, ci direct pe tablou.
Culorile din tuburi, la fel, nu erau amestecate pe vreun şevalet, ci direct pe tablou.
Şevalet n-am folosit niciodată.
Cartonul sau pânza, rezemate direct pe genunchi ori pe marginea unui scaun.
Din cele 51 de tablouri realizate între anii 1966 şi 1972, la nici unul n-a depăşit timpul de o oră.
Ca să nu ştiu ce culori folosesc, am îndepărtat etichetele de pe tuburi, de multe ori era un joc al întâmplării în golirea acestora.
Bineînţeles, nu se punea problema dimensiunilor portretelor, nici a perspectivelor, bine şcolite, ştiinţific ori artistic.
Acum, simplificate, aceste amintiri nu pot fi explicate în amănunţime.
Sigur, prietenul meu Nelu Popa, s-a amuzat la început, dar apoi, a luat obiceiul ca un fapt personal.
Încântarea şi bucuria mea nu aveau limite.
Să constat, cum într-o oră de mâzgăleală (cum au fost etichetate tablourile de oficiali sau privitori) se ajunge la ceea ce se ajunge.
Tablouri sălbatice.
Aşa cum au fost catalogaţi şi pictorii celebri ai secolelor XIX-XX.
Impresionism.
Cubism.
Ori alt curent modernist.
Dar tablourile au intrat pe drumul lor.
Unele, cu entuziasmul meu, au fost dăruite unor persoane apropiate.
Ce greşeală!
În timp, unii, aşa zişi colecţionari, le-au aruncat.
Alţii, prin dispariţie fizică, au plasat în necunoscut şi tablourile.
La prima expoziţie din Câmpia Turzii am participat cu câteva tablouri.
Uimire!
Un peisaj local, mi-a fost furat.
N-a fost furtul un certificat al valorii?
Prietenul meu, Suciu Valer, profesor de desen în Turda, pictor clasic, responsabil al cercului local de pictură, m-a încurajat pentru o expoziţie.
Rezultatul?
Oficiali din Cluj au anulat expoziţia pentru violenţa tablourilor.
Nu este o apreciere involuntară şi nedorită?
Atunci am aflat că în Cluj-Napoca există un pictor atestat cu numele de Crişan Vasile.
Aşa semnam tablourile, cu iniţialele C.V.
Inspiraţia a salvat situaţia.
Cris Virginiu.
Romanii au denumit râurile din vestul Daciei, Cris.
Tatăl meu, Crişan Ilie, originar din comuna Jucu, îşi avea rădăcinile istorico-genetice în zonă.
Dar Virginiu?
Păi, nu sunt un pictor fără pregătire oficială?
Fără cunoştinţe standardizate pentru o diplomă?
Nu sunt, pe deasupra, daltonist?
Deci un pictor virgin din toate punctele de vedere.
Aşa se intitulează volumul cu picturile, apărut la Editura Risoprint, din Cluj-Napoca, în anul 2016.
"Daltonistul Cris Virginiu".
Cu coperta - spectrul culorilor.
Şi cu versurile explicative.
Ori culorile din spectrul unui daltonist se întrepătrund, fără să existe o denumire.
Rogvaiv?
Natură şi artă.
Dar, admirând picturile din multele albume procurate şi pe cele din muzee, comparaţiile se realizau de la sine.
Aşa că intenţia de a le expune n-a dispărut, cu toate obstacolele prevăzute.
Cândva, ca urmare a unui afiş pentru o expoziţie de amatori, la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, am îndrăznit să mă prezint cu două portrete.
Sigur, au fost respinse, fără explicaţii.
Altădată, tot naiv, m-am informat cât ar costa o expoziţie personală, de o zi, contra cost, la care răspunsul a fost uluitor: peste 40.000 de lei!
Dar să fii văzut privirea şi să fii auzit tonul din răspunsul primit!
Numai bune de vindecat boala picturii unui necunoscut.
Aşa am cunoscut graniţele şi paznicii artei oficiale.
De altfel, readus la nivelul pasiunii personale, sunt mulţumit că am trăit-o din plin.
Pe teritoriul libertăţii individuale.
Într-o consonanţă, doar cu cei foarte apropiaţi.
Aşa am rezistat în lumea competitivităţii, în plină evoluţie, fără restricţii, în dominanţa puterii.
Trecând pe dinainte-i privirea o
atrage
Să caute în pete anume
trăsături
Care să întărească impresiile
vage
Stagnând în fixitatea dinamicei
figuri
Cum poate să surprindă culorile
spontane
Fără de legi depuse în transa de
atunci
Când pictorul atipic pe suprafeţe
plane
Închide o trăire-n orbirea unei
munci
Privirea suferindă şi de dantura
spartă
Din accident îi spune că viaţa e
deşartă
Belgia - Bruxelles -
Avenue de Tervueren
7 august 2013
Cum cu ciocanul termini cuiul pe
nicovală
Până din roşu trece în rece
vineţiu
Deşi în alte vremuri clienţi dădeau
năvală
Acum pe potcovarul din sat altfel îl
ştiu
Cum stai şi-aştepţi ca moţii cu vite să
apară
Cu clopul ars de flăcări şi mustăcioara
gri
Acum se duce vestea în sat cu foc şi
pară
Că jarul de sub flăcări de mult se
înnegri
Dacă în alte locuri lămpi roşii stau la
poartă
Aici clopul cel roşu doar potcovaru-l
poartă
Belgia - Bruxelles -
Avenue de Tervueren
8 august 2013
De câte ori realul pare mai mult
segmente
Aduse de-ntâmplare ca să-l trăieşti
acum
Cu siguranţă clară ori evitând cu
fente
Cuprinderea în clipa ce piere ca un
fum
Relaţii se-ntretaie şi trecerea le
cerne
Până în cuva albă rămân ceva
culori
Cu care laşi în urmă în amintiri
eterne
Miracolele lumii în invizibili
spori
Ai vrea ca să-ţi rămână dar panta le
deşartă
Şi tu le vezi în urmă ca-ntr-o oglindă
spartă
Câmpia Turzii
7 septembrie 2013
O ceaţă persistentă o personală
ceaţă
Ieşită din unghere fără să o
observi
Şi gata instalată pozează chiar
măreaţă
Pe când ne rătăceşte în chip de sceptici
servi
Apoi din recuzită de pensule şi
tuburi
Pe gata pregătitul simplu umil
carton
Cu degete roteşte culorile-n
şuruburi
Să nască TREI PORTRETE în ora
maraton
Iar tu ieşit din transă gândindu-te la
ele
Vei căuta degeaba frăţia din
reţele
Câmpia Turzii
8 septembrie 2013
Cum stai privind neutru în faţă
şevaletul
Cu pensula în aer trăgând arar un
fum
Parcă declari IN VITRO că ai pierdut
biletul
La trenul ce opreşte DOAR în destin
comun
Atunci ca adaptare pictezi mai mult
uzine
Cu muncitori mai harnici decât sunt
răsplătiţi
În linii apăsate de hotărâre
pline
Că cel puţin tributul îi face mai
uniţi
Doar cel ce te pictează având acest
motiv
Îţi dăltuie portretu-n profilul
negativ
Câmpia Turzii
8 septembrie 2013
Te duci să vezi fetiţa în vizita
legală
De mână cu cel care justiţiar ţi-e
dat
Aflând că fosta soaţă cu arogantă
fală
A dus-o pe la rude în fapt
premeditat
Şi-ncepe cu injurii şi la bătaie
sare
Strigând cu voce tare după un
ajutor
Că victimă ajunsă în falsa
agresare
Îşi minte fără jenă propriul copil
minor
Aşa suportă încă portretul ca-ntr-un
sit
Ca martor al moralei obrazul
pălmuit
Câmpia Turzii
10 septembrie 2013
Cum stă încrezătoare că o pictură
standard
Reface sistematic ceea ce ochii
văd
Că razele din chipul pe care-n faţă-l
am ard
Fără o teamă cum că-n tablou va fi
prăpăd
Că labirintul artei nu e doar
întuneric
Şi că obişnuitul nu naşte monştri
des
La şcoală se învaţă că cercul este
sferic
Şi viitorul curge spre vise
pe-nţeles
Văd şi acum oglinda profundă nu o
cruţă
Când o străină scoate pe cap cu
cordeluţă
Câmpia Turzii
13 septembrie 2013
Vârtej în care jocul prin dinamism
imprimă
Perechii să te dărui subconştient
total
De la gingaşe gesturi până la oarba
crimă
Şi pentru spectatorii privind atenţi din
stal
Încă de mici actorii fără să vrea
imită
Ba răsucindu-şi trunchiul ori tresărind la
tact
Ba căutând în grupuri perechea
anumită
La care-şi antrenează tânjirea-n vis
intact
Chiar pictorul surprinde imaginea din
fugă
Până nu timpul drastic încearcă s-o
distrugă
Câmpia Turzii
14 septembrie 2013
Cu buze care taie cuvintelor
etajul
La care în mansardă aveau un
înţeles
Cu faţa de la bară când poartă
foietajul
Atâtor aprigi lupte la limită de
stres
Cu graniţa bărbiei atinsă de
grăsime
Încorsetând portretul în tip
infatuat
Cu chica răvăşită de degetele
prime
Când frământa în public judele
aluat
Deşi dădea coniacul priveliştea
mahmură
Prin ochelari privirea avea câte o
mură
Câmpia Turzii
23 septembrie 2013
O lume violentă cu oaze dintr-o
pace
Când forţele neutre se-adună într-un
pact
Cu cer senin dar trusa culorilor
desface
O peşteră-n refugiu pe vreme de
impact
Acolo pe afară ceva practică
zborul
În căutări tenace numai pe termen
lung
În timp ce înăuntru animă-ntreg
decorul
Migraţia subită cu un ecou
prelung
Cum se desprind petale şi cad ca viermi în
baltă
Impresia de teamă în privitor
tresaltă
Câmpia Turzii
12 octombrie 2013
Cum holda aurie se apără prin
valuri
Când norii vineţi încă în depărtare
tac
Aşa-şi încruntă faţa lacul de
idealuri
Când semenii de-alături se-avântă la
atac
Cum faţa schimbă tonuri intense de
culoare
Cu unghiuri ascuţite în asimetric
plan
Aşa se-ncarcă timpul cu patima ce
moare
La toxicul efluviu când picură-n
alean
Aşa rămâne singur în proxima
furtună
Care din depărtare tot mai aproape
tună
Câmpia Turzii
18 octombrie 2013
Ferestrele închise de tot în plină
vară
Feresc odaia plină de cărţi şi de
trăiri
În timp ce călătorul în jilţ sub grea
povară
Mai meditează sever dar blând tinere
firi
Portrete înrămate în vechile
decenii
Icoane crucifixe pe un modest
altar
Covoare ce sting paşii sonorelor
vedenii
Când ochii le clasează cu simţ de
arhivar
Doar clipele grăbite depun tot mai
aproape
Culorile pe luciul acestor adânci
ape
Câmpia Turzii
20 octombrie 2013
Un ochi cu vise tulburi priveşte-n jur
apatic
La lumea violentă avidă doar de
bani
Cu legile balanţei fixând nivelul
static
Un clan să stăpânească mulţimea de
sărmani
Un altul ca o rază ce taie-n carne
vie
Din fruntea legendară a marelui
ciclop
În stare ca speranţa săracilor
să-nvie
Când visul fericirii s-o nască dintr-un
strop
Culori care frământă trecutele
istorii
Precum ciclonul scoate un ochi rotindu-şi
norii
Câmpia Turzii
24 octombrie 2013
Un zbor pe negândite în spaţii
virtuale
Unde din linii drepte traseul vine
curb
Unde pilotul simte trăirile
duale
Când eu ce scriu scenariul nu vreau ca
să-l conturb
Din punct se face sferă din sferă o
elipsă
Din ea segmente-n fâşii se decojesc
mereu
Până pe rând la număr când se constată
lipsă
Zborul în cerc rămâne haloul unui
zeu
Tot căutăm pe e email eventuală
pistă
Deşi ştim în principiu DIN START că nu
există
Câmpia Turzii
24 octombrie 2013
Ieşită din cazanul fierbinte când
capacul
Sub presiunea densă se ridica
discret
Îşi angrenă substanţa pe când învinse
tracul
Sălbatica furtună a planului
concret
Privelişti cu pădurea şi râul de la
poale
Cu vite la păşune sunând rar din
tălăngi
Cu un trecut prea aspru să nu ardă-n
răscoale
Să-şi apere lăcaşul cu furci coase şi
căngi
Dar încă stă cuminte şi nu ştie că-n
lume
Metoda fericirii se practică
anume
Câmpia Turzii
26 octombrie 2013
În umbră dar cu raze călătorind spre
zare
Câmpii până departe platouri râpe
munţi
Atrasă fără vrere de-o paşnică
plimbare
Rămâi încă-n cetate şi temporar
renunţi
Cu farul prea puternic să reuneşti
catene
În ţesătura artei ascunsă încă-n
plan
Ca pasăre ce-ascunde în pregătite
pene
Un zbor de rezistenţă în timp
aerian
Culorile din tuburi ieşite chiar pe
mască
Doar după lungi decenii ardoarea o
demască
Câmpia Turzii
31 octombrie 2013
La voia întâmplării pe drumuri te duc
paşii
Cu grupuri de persoane ori izolaţi
drumeţi
Prin care nu te-ajută ca-n munţi înalţi
şerpaşii
Fără marcaj trasee pe psihicele
ceţi
Portrete din migraţii din depărtate
ere
Când memorând strămoşii vizau în
viitor
Talente pentru arte sub voci prea
grosiere
Să nu te-ntrebi ce-ascunde energizantul
stor
Aşa ca-n loterie te-acaparează
jocul
Ascuns NUMAI ÎN GENE eşecul sau
norocul
Câmpia Turzii
6 noiembrie 2013
Ieşit din ghem de raze hălăduind în
spaţii
Unde măsuri se-mbină în cosmos de
microni
Când tuburi de culoare reverberau
ovaţii
La câmpuri noi în artă spre critici
faraoni
Cu paşi care apasă terenul unde
calcă
Prea grei pentru viteza de-a oglindi un
chip
Rămas ca o fosilă cu mască de
rusalcă
În ochii şi în dinţii ţâşnind din
arhetip
Aşa în nemurire păstrezi un loc
aparte
Fără să ştii că scapă de pământeasca
moarte
Câmpia Turzii
10 noiembrie 2013
O stare îţi deschide pe chip o grea
cortină
Cu falduri de culoare către priviri dar
iar
Se-adună către centru pătrunsă de o
vină
Prea pudică să rabde sinteze de
ziar
O alta prea adâncă să i se pună
frâne
Acceptă fără voie al razelor sec
snop
Care pe film începe concertul să-l
îngâne
Până să nu arunce stăpânul un
prosop
Aşa traduce scribul culorile din
prismă
Fără să strălucească prea mult a ta
carismă
Câmpia Turzii
14 noiembrie 2013
Născut dintr-o vâltoare de timp printr-o
crevasă
De clocotirea lumii din jur mereu
uimit
Tabloul ţese pete din spectru ca o
plasă
În care să te prindă fosilă pentru
mit
De-o parte mângâierea luminii ca o
cască
În care să duci paşii din cale către
ţel
De alta adâncimea din care să
renască
Puterea înţeleaptă din codexul
rebel
Aşa îţi dă portretul reflecţia
carnală
Când te eliberează rana
diagonală
Câmpia Turzii
17 noiembrie 2013
Pe o planetă aspră cobori atent din
navă
Pe scări prinse-n spirală de anumiţi
acizi
Şi calci pe solul umed cu miere şi
otravă
Să faci din plan o şansă în timpii
intreprizi
Din când în când mai paşnic dacă devine
drumul
În aer cu miresme de sunete şi
flori
Eliberat din cască şi lepădând
costumul
Încrezător în soartă faci baie de
fiori
Dacă din vis trezirea în criză e prea
bruscă
Salvarea e refugiul în valve de
moluscă
Câmpia Turzii
30 noiembrie 2013
Ce falie e între intenţie şi
faptă
Când judele în robă ca lege stă pe
tron
Ca un păianjen negru pe plasă cum
aşteaptă
O victimă naivă jucându-se
şotron
Pare neutru cum stă ca mască într-o
ceaţă
Să simtă adevărul în schimbătorul
curs
Ca fără părtinire în ochiul cu
albeaţă
Să nu aibă nevoie-n sentinţă de
recurs
Dar neavând un creier pronunţă-n două
tuşe
Cu buzele în rictus cuvintele
cătuşe
Câmpia Turzii
8 decembrie 2013
Deja aflat în umbră după strat de
lentile
Pentru priviri avide spre univers
secret
O stare ce transmite DOAR prin canal de
file
Dădea o liniştire-n legalizat
brevet
Cu raze de putere în fluxul ce
pătrunde
În creiere mascate ca şi-n rigide
roci
Dar reflectând în spaţii vizibilele
unde
Prea curioase pentru naivii de
boboci
În schimb când simetria din conştient
socoate
Oglinda interpusă DIN ZID se poate
scoate
Câmpia Turzii
15 decembrie 2013
Aşa cum se frământă noroiul sub
picioare
Când calci cu nepăsare geologicu-i
trecut
Timpul uzat de traiul tributului ce
doare
Ca pastă anonimă o-ncerci de
la-nceput
Aşa cum toamna face risipă de
culoare
Fără să aibă simţul regretului
amar
Timpul tot insensibil la viaţa care
moare
Îi dă totuşi o şansă în noul
calendar
Doar ochiul ca arbitru decide şi
alege
Unde e întâmplare în artă unde-i
lege
Câmpia Turzii
28 decembrie 2013
Pe deal urcând agale cu trusa
împreună
Prin ierburile pline de fluturi şi de
flori
Simţeam în fibre clipe cum în acord
răsună
Un peisaj ce-aşteaptă oglinda de
culori
Păduri şi pajişti calme sub cer străpuns de
raze
Biserica în doliu căsuţe prin
livezi
Cu depărtarea care cu solzii de
topaze
Se scaldă-n fum de rouă să vezi şi să nu
crezi
(Alături UCENICUL călcând prudent
imaşul
Încearcă să picteze pătându-şi
costumaşul)
Câmpia Turzii
11 ianuarie 2014
Cum plugul scoate brazde cum lasă-n urmă
valuri
Corabia cu pânze cum pasărea în
zbor
Când vântul în rafale bate şi-n
intervaluri
Culorile se-aşează în ritm
ameţitor
Când soarele-i deasupra şi crengile fac
volte
Când clipele reflectă o cale în
zig-zag
Şi cel care suportă până să se
revolte
Frânează acţiunea până-i ajuns pe
prag
Îţi vine doar să fluieri privind ca printre
fante
Imaginile lumii pe înţeles
razante
Câmpia Turzii
27 ianuarie 2014
Dintr-un adânc genetic se-ntâmplă să
erupă
Catena din ungherul eclectic dar
abil
Pentru o evidenţă din orişicare
lupă
Dar nu ca-n primitivul ce îşi dezvoltă
stil
Aşa urcă pe trepte-n volubile
relaţii
Făcând din fiecare o artă de
moment
Rulând asimetria cu infinite
graţii
Dar rămânând ascunsă-n uman
coronament
Reflexe ce dau floare în rictusuri
fertile
Dar care-n timp îngheaţă ca probe pentru
grile
Câmpia Turzii
30 ianuarie 2014
Deşi e cald afară închizi uşa la
baie
Şi dai drumul la apă în ploaia de
culori
Să stingi pentru o vreme a trupului
văpaie
Care mocneşte precum în praful cosmic
sori
Cu braţele spirale te prinzi de
constelaţii
Şi părul îţi ascunde chipul în umbre
moi
În timp ce coapse zvelte se mai golesc de
saţii
Deşi-n priviri străine vor reveni
apoi
Chiar zeii (cum spun grecii) iubesc harul
femeii
Privindu-l ca şi-acuma prin orificiul
cheii
Câmpia Turzii
3 februarie 2014
Poate că ochiul vede cu radarul
geometric
Patrate romburi cercuri într-un statistic
joc
Cu axul în balansul simetric -
asimetric
Pe pânza aparenţei în inspirant
ad-hoc
Şi-atunci în sera artei dintr-o sevă
difuză
Flori în lumina albă ca în culori
apar
Privirii intrinsece pe rol de
călăuză
Pe ruta siguranţei şi nu numai cum
par
Când din grădină mâna taie
cârciumărese
Nimeni n-o să prevadă tabloul lor cum
iese
Câmpia Turzii
4 februarie 2014
N-ai cum cuprinde totul oricât te mai
apropii
Până la cel mai simplu neutru
amănunt
De vârful unui munte ori de străfundul
gropii
Din care te atrage spectacolul
mărunt
Că praful se ridică odată cu
petale
Ori fulgii se aşează pe frunze şi pe
stânci
Cum se răsfrâng ATUNCEA în joc
privirii tale
Se finisează tainic în stările
adânci
Aşa cândva aşează mâna culori în
pete
Ca florile distanţei din criptice
carpete
Câmpia Turzii
7 februarie 2014
Dacă ai marea şansă ca stropi de
bunătate
Familia unită să îţi ofere-n
dar
Poţi ca să urci pe trepte cu vise în
etate
Numai cu alb şi negru realul
calendar
Căci doar aşa reflexe apar ca
apărare
La tot atâtea dure multiple
lovituri
Şi-n paşnicele clipe să îţi şopteşti
urare
Ca să rezişti mai bine neomeneştei
uri
Numai aşa DIN SPECTRU să guşti orice
culoare
Urcând treptele vieţii în nişa ta cu
soare
Câmpia Turzii
9 februarie 2014
Parcă un colţ de lume introvertit în
aur
Departe de-o piaţă de-o bursă ca
deşert
Ascunde într-o zonă un unic
dinozaur
Cu membrele la pândă spre orice prăzi
alert
Deşi din orizonturi nimic nu se
arată
Nici ziua şi nici noaptea în ciclu
rotitor
În ochi de telescoape privirea
tremurată
O victimă aşteaptă de după paşnic
stor
(Până atunci posibil ca din terestre
secte
Nectarul să le guste colibri şi
insecte)
Câmpia Turzii
10 februarie 2014
Pe tabla cu patrate nu-i timp şi nu-s
hotare
Să îţi găseşti loc sigur de casă ori de
gând
Oricât te crezi prea liber în scurta
căutare
De când trezit la viaţă o savurezi
negând
Apoi dând de putere eliberezi
orgolii
Din criptice unghere cu adezive
măşti
Fără să îţi dai seama că năpădit de
molii
Mult prea târziu degeaba ajungi să le
urăşti
În schimb dacă ţii calea spre ţeluri
minunate
Îţi stăpâneşti destinul pe tabla cu
patrate
Câmpia Turzii
12 februarie 2014
Până când nu e trasă cortina noi în
sală
Cu murmure şi şoapte interesaţi
privim
Anticipând aievea starea
universală
Ca fiind transparentă să ne
închipuim
Iată păşeşte gravă pe scenă din
culise
În mediul coloristic interferat şi
vag
Cu unghiuri ascuţite în forme
imprecise
O barză cam cubistă în stil
aeropag
Laboratorul artei cu comunistă
pază
Gustul pentru ştiinţă prin ea ni-l
arestează
Câmpia Turzii
12 februarie 2014
Din stânca erodată de vremi apoi
cioplită
Cu legi încrucişate hibrizi de
paragraf
Stă îngheţat în scaun pe înroşita
plită
Oricând să îl fărâme-n particule de
praf
Înconjurat de curtea de trădători
arhaici
Corupţi mefistofelici ori numai simpli
hoţi
Călugăriţi de formă dar de sorginte
laici
Căţărători puterii congreselor cu
toţi
Din vârful piramidei justiţiar dă
tonul
La viaţa în sclavie a ţării
avortonul
CâmpiaTurzii
17 februarie 2014
Fără să facă zgomot înscrie-n
cavalcadă
Impresii pe retină şi în depozit
chiar
Însă şi claritatea continuă să
scadă
Până uitarea însăşi le-ngroapă-n
calendar
Dar amintirea lasă amprente-n
ţesătură
Până în flux de raze cade pe spaţiul
mat
Şi dintr-o dată-nvie culoarea din
textură
Scoţând însăşi trăirea din vechi
anonimat
Parcă te şi aşteaptă să îi cuprinzi în
braţe
Dacă ar avea timpul ramuri să vă
agaţe
Câmpia Turzii
19 februarie 2014
Să inventezi un spaţiu fără a-i ştii
modelul
Cu timp fără rulare într-un anume
ceas
Având maestru numai într-o pornire
zelul
Să strângă în cuvinte reziduul
rămas
O vază la-ndemână ghiveciul cu o
plantă
Culorile din tuburi o pensulă
carton
Privirea liberată prin starea
delirantă
Din aerul neutru cu spectroscopic
ton
Aşa culori şi floare într-un vârtej
se-mbină
La viitoare critici de clan fără vreo
vină
Câmpia Turzii
23 februarie 2014
O stea printre atâtea luată cândva
ţintă
Un pisc pe care norii lunatici îl
ascund
Cortina când se trage şi scena o
prezintă
Cilindrul cum înscrie cutremurul
profund
Ochiul când vede prada fixată pe
retină
Din valurile mării ieşit un
periscop
Juraţii în dezbateri descoperind o
vină
Perseverenţa-n marşu-i spre inerentul
scop
Artistul îşi permite ca de atâtea
ori
Alb-negrul să-l prezinte din lume în
culori
Câmpia Turzii
24 februarie 2014
S-a colorat oglinda cu raze în
focare
Când ramuri diluate s-au contopit în
ton
Eliberând pereţii de falsa
irizare
Până să se expună în cadru ca
jeton
Deşi mai prinde-n plasă sonorităţi
străine
Din brazii încă firavi ori înverzitul
gard
Simte cu tot ansamblul impresia ce
vine
Prin clipele mai dense subtilul
avangard
Aşa mâna se lasă convinsă de
final
Că va veni şi vremea portretului pe
val
Câmpia Turzii
9 februarie 2016